Dictionar

cler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. clero, lat. clerus)

1. totalitatea clericilor dintr-o țară, dintr-o eparhie; preoțime.
 

cleric

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. clericus)

1. slujitor creștin hirotonit, membru al clerului.
 

clerical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. clérical, lat. clericalis)

1. referitor la clerici, la clericalism.
 

clericalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cléricalisme)

1. curent politic care consideră legitimă extinderea influenței și dominației bisericii asupra vieții sociale, politice și culturale.
 

ecler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éclair)

1. prăjitură cu cremă, alungită, cu glazură.
 

abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abații.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu starețul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.
 

acroscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrosclérose)

1. (med.) afecțiune progresivă a pielii localizată la nivelul degetelor, caracterizată prin îngroșarea pielii, a țesuturilor subcutanate și uneori a țesuturilor profunde, care se întăresc, se atrofiază și apoi se ulcerează; sclerodactilie progresivă.
 

adenoscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénosclérose)

1. (med.) indurație a glandelor; întărire patologică a glandelor; scleroza unei glande.
 

angioscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angiosclérose)

1. (med.) denumire generică care desemnează scleroza vasculară și care cuprinde atât arterioscleroza, cât și fleboscleroza.
 

anticlerical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticlérical)

1. referitor la anticlericalism.
2. care se opune influenței clerului în viața publică.
3. (antonim) clerical.
 

anticlericalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anticléricalisme)

1. atitudine ostilă față de cler și de biserică; respingere a amestecului clerului în viața publică.