denișa
Parte de vorbire: vb. tr.
Etimologie: (fr. dénicher)
Etimologie: (fr. dénicher)
1. a scoate (dintr-o nișă, din casă), a evacua, a da afară.
2. a forța pe cineva să părăsească locul în care s-a ascuns.
3. a scoate pe cineva (cu forța) din locul pe care îl ocupă.
4. (fig.) a descoperi locul în care se ascunde o persoană sau un lucru; a dibui.