Dictionar

adamantin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adamantin, lat. adamantinus)

1. diamantin.
2. (despre elemente histologice) care produce emailul dinților.
 

adamantină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. adamantine)

1. substanță albă care acoperă coroana dentară.
 

adamantinom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamantinome)

1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.
2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.
 

ADAMANTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. adamas, -antos „smalț”)

1. „smalț dentar, țesut adamantin”.
 

adamantoblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamantoblaste)

1. celulă care produce țesutul adamantin.
 

adamantoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamantolyse)

1. proces de distrugere a țesutului adamantin.
 

adamantoblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamantoblaste)

1. celulă care produce țesutul adamantin.
 

adamantoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamantolyse)

1. proces de distrugere a țesutului adamantin.
 

ameloblastom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. améloblastome)

1. (med.) tumoră maxilară de origine dentară; adamantinom.
 

casiterit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cassitérite, cuvânt creat de mineralogistul François Sulpice Beudant (1832) din latinescul cassiterum „staniu”)

1. (mineral.) bioxid natural de staniu, brun-negru, cu luciu adamantin, care se găsește în filoanele hidrotermale și în aluviuni.
 

pirargirit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyrargyrite)

1. minereu de argint de culoare roșie închisă și cu luciu adamantin.
 

ameloblast

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. ameloblast)

1. (med.) celule prezente numai în timpul dezvoltării smalțului dentar, stratul exterior dur al dintelui; adamantoblast.