Dictionar

asalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. assalto)

1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistența inamicului.
2. a da ~ul = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent.
3. (fig.) acțiune, luptă avântată.
4. exercițiu de scrimă.
 

asalta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. assaltare)

1. a da un asalt.
2. (fig.) a copleși cu insistențe, cu cereri.
 

asaltator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. assaltatore)

1. cel care asaltează; cineva care atacă sau asaltează pe altcineva în mod violent sau criminal; soldat încadrat într-un corp de trupe de asalt.
 

abordaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
 

asalta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. assaltare)

1. a da un asalt.
2. (fig.) a copleși cu insistențe, cu cereri.
 

asaltator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. assaltatore)

1. cel care asaltează; cineva care atacă sau asaltează pe altcineva în mod violent sau criminal; soldat încadrat într-un corp de trupe de asalt.
 

escalada

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. escaleder)

1. a se cățăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte.
2. a lua cu asalt.
3. (fig.) a înteți, a crește, a intensifica, a extinde treptat o acțiune, un conflict.
 

geocratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. géocratique)

1. (despre o perioadă geologică) în care continentele asaltau mările.
2. mișcări ~ce = mișcări tectonice de ridicare sau de coborâre a scoarței.
 

rush

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. rush)

1. (sport) efort final al unui cal pentru a câștiga cursa; asalt impetuos.