anfiladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enfilade)

1. dispunere pe aceeași dreaptă a unor elemente arhitectonice de același fel.
2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere.

antecedent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații.
7. prima secțiune a unei unități melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.

antecedență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antécédence)

1. faptul de a fi antecedent; anterioritate.
2. fenomen prin care un curs de apă își menține traseul, preexistent deformărilor tectonice.

arhitectonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. architectonique, lat. architectonicus)

1. care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural, (înv.) arhitectonicesc.

butaforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. butaforiia)

1. obiecte imitate (sculpturi, motive arhitectonice, copaci, stânci etc.), confecționate din carton, mase plastice, ipsos etc., la realizarea decorurilor în teatru și cinematografie.

cataclastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cataclastique)

1. (geol.) referitor la cataclază.
2. (despre minerale, roci etc.) care este zdrobit sub acțiunea forțelor tectonice.
3. (despre procese geologice) care provoacă o cataclază.