Dictionar

exortație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exhortation, lat. exhortatio)

1. discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare.
 

uragan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ouragan)

1. ciclon tropical; (p. ext.) vânt puternic, cu acțiuni distrugătoare, însoțit adesea de ploi torențiale.
2. (fig.) dezlănțuire impetuoasă de pasiuni.
 

izbucnire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. izbucni)

1. acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire, (înv.) izbucneală.
2. erupție neașteptată a unui vulcan.
3. explozie neașteptată a unei arme de foc.
4. manifestare zgomotoasă sau violentă a unui om.
5. (fig.) naștere bruscă a unei pasiuni sau revolte.
6. (prin analog.) smucire.
7. (prin analog.) zvâcnire.
8. (var.) zbucnire, (înv.) izbâcnire.
 

izbucneală

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (izbucni + -eală)

1. acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire, izbucnire.
2. (prin analog.) zvâcnire.
3. (prin analog.) smucire.
4. (var.) zbucnire.
 

stârnire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. stârni)

1. acțiunea de a (se) stârni și rezultatul ei; dezlănțuire.
 

spumare (2)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. spuma, spumă)

1. acțiunea de a (se) spuma și rezultatul ei.
2. acoperire cu spumă; producere de spumă; umplere de spumă a unui lichid.
3. proprietate a unor substanțe de a produce spumă.
4. salivare abundentă (de boală, de furie etc.) în formă de spumă.
5. (figurat) înfuriere peste măsură, dezlănțuire.
6. (prin ext.) furie.