OK
X
docil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. docile, lat. docilis)
1.
(și
adv.)
supus,
ascultător,
obedient;
maleabil.
docilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. docilité, lat. docilitas)
1.
însușirea
de
a
fi
docil.
conformism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. conformisme)
1.
disponibilitatea
de
a
se
conforma.
2.
atitudine
oportunistă,
acceptarea
necritică,
mecanică
și
supunerea
formală,
docilă
față
de
orice
obiceiuri,
idei,
hotărâri.
3.
(antonime)
anticonformism,
nonconformism,
progresism.
disciplinabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. disciplinable)
1.
care
poate
fi
disciplinat;
docil.
docilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. docilité, lat. docilitas)
1.
însușirea
de
a
fi
docil.
flexibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. flexible, lat. flexibilis)
1.
adj.
care
se
poate
îndoi
ușor;
mlădios,
elastic,
suplu.
2.
(fig.)
care
cedează
ușor;
maleabil,
docil.
3.
(despre
părți
de
vorbire)
care
are
flexiune;
flexionar.
4.
(despre
un
apartament)
cu
structură
variabilă.
5.
s.
n.
grup
de
lamele
flexibile
de
cupru,
în
legăturile
electrice.
indocil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. indocile)
1.
care
nu
este
docil,
care
este
foarte
greu
de
instruit,
de
guvernat;
nedocil.
2.
care
nu
se
lasă
condus
ușor,
rebel;
nedocil.
3.
(antonim)
docil.
indocilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. indocilité)
1.
caracterul
celui
indocil;
faptul
de
a
fi
indocil,
rebel.
2.
lipsă
de
docilitate,
de
supunere;
nesupunere.
3.
(antonime)
docilitate,
supunere.