OK
X
locotenență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. locotenenza)
1.
(în
trecut)
organ
administrativ-politic
care
ținea
locul
domnitorului
și
exercita
funcțiile
acestuia.
divan-efendi
Parte de vorbire:
s.m. (înv.)
Etimologie: (tc. divan efendisi)
1.
(Imperiul
Otoman)
funcționar
al
divanului
care
îndeplinea
funcția
de
secretar
și
care
adesea
citea
firmanul
la
înscăunarea
domnitorilor
din
țările
române.
2.
(var.)
divan-efendisi.
arhiatros
Parte de vorbire:
s.m. (înv.)
Etimologie: (din greaca veche ἀρχιατρός)
1.
(ist.,
epoca
fanariotă)
medic
personal
al
domnitorului,
însărcinat
și
cu
supravegherea
serviciilor
sanitare
și
a
farmaciilor.
2.
(ist.)
medic
șef
al
unui
rege,
al
unei
curți
etc.
preamărit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (prea + mărit)
1.
(mai
ales
în
titulatura
domnitorilor,
împăraților
etc.)
care
este
vrednic
de
întreaga
laudă,
cinste,
slavă,
datorită
calităților
sale.
2.
care
este
foarte
luminat
la
minte;
cu
multă
înțelepciune;
prealuminat.
mascaragiu
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (mascara + -giu)
1.
(învechit)
persoană
angajată
la
curțile
domnitorilor
sau
ale
boierilor,
pentru
a-i
distra
prin
gesturi,
glume
(necuviincioase)
et
cetera;
bufon.
2.
(rar)
persoană
care
spune
sau
face
măscări.
3.
(rar)
persoană
care
face
glume
obscene;
amator
de
obscenități,
de
lucrări
pornografice;
pornograf.