Dictionar

inteligibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intelligible, lat. intelligibilis)

1. ușor de înțeles; clar, limpede.
2. (fil.) care poate fi înțeles numai prin rațiune.
 

inteligibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intelligibilité)

1. însușirea de a fi inteligibil.
 

amfiguric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphigourique)

1. (despre scriere, vorbire, stil) obscur, confuz, neinteligibil.
 

barbarolalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbarolalie)

1. vorbire stranie, neinteligibilă, sacadată, în schizofrenie.
 

bariglosie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baryglossie)

1. dificultate în pronunțarea cuvintelor, limbajul fiind ininteligibil.
 

barilalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barylalie)

1. tulburare de limbaj manifestată prin dificultăți în articularea cuvintelor, devenite neinteligibile.
 

comprehensibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compréhensible)

1. care se poate înțelege ușor; inteligibil.
 

ermetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hermétisme)

1. caracterul a ceea ce este ermetic (2).
2. direcție estetică (după primul război mondial) care cultiva deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil.
3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimiștilor.