OK
X
justificativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. justificatif)
1.
care
servește
pentru
a
justifica;
justificator.
contramarcă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contremarque)
1.
parte
a
unui
bilet
de
spectacol
care
îi
rămâne
spectatorului.
2.
(p.
ext.)
semn
distinctiv
remis
la
o
escală
călătorilor
în
tranzit.
3.
bilet
justificativ
remis
fiecărei
persoane
care
participă
la
o
călătorie
în
grup
pentru
a-i
permite
accesul
în
mijlocul
de
transport.
factură 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. facture)
1.
act
justificativ
în
care
se
consemnează
cantitatea,
calitatea,
prețul
etc.
mărfurilor
cumpărate
sau
expediate.
justificator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. justificateur)
1.
care
justifică
pe
cineva
sau
ceva;
care
servește
la
justificare;
justificativ.