Dictionar

metalurgic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. métallurgique)

1. care aparține metalurgiei; referitor la metalurgie; folosit în metalurgie; (înv.) metalurgicesc.
2. unde se produce, unde se lucrează metale (ex. complex ~).
3. (var.) (înv.) metalurghic.
 

metalurgicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (metalurg + -icesc, cf. rus. металлургический)

1. care aparține metalurgiei; referitor la metalurgie; folosit în metalurgie; metalurgic.
2. (var.) metalurghicesc.
 

creuzet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. creuset)

1. vas rezistent la căldură, pentru reacții chimice la temperaturi înalte.
2. recipient dintr-un material refractar în industrie la topirea și elaborarea metalelor, aliajelor, sticlei etc.
3. partea de jos a unui furnal, unde se colectează, în procesul metalurgic, produsele de topire.
4. (fig.) loc unde se amestecă diverse influențe, lucruri etc.
 

fonderie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fonderie)

1. instalație metalurgică în care se topesc minereurile pentru a se extrage din ele metalele; topitorie, turnătorie.
 

fritaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. frittage)

1. (metalurgie) tratament metalurgic care permite aglomerarea pulberilor metalice prin încălzire și comprimare; calcinare a minereurilor; fritare.
 

mată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. matte)

1. produs metalurgic între minereul brut și produsul finit.
 

pirometalurgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pyrométallurgie)

1. procedeu de bază pentru obținerea metalelor, prin topirea minereurilor în cuptoare metalurgice.
 

sideroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sidérose; cf. gr. sideros - fier)

1. minereu de fier, folosit în industria metalurgică; siderit.
2. (med.) pneumoconioză produsă prin inhalarea pulberilor conținând oxid de fier.
3. (med.) infiltrarea diferitelor țesuturi de către particule feruginoase fine (ex. ~ oculară).