Dictionar

defavorabil; nefavorabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT iniquus; adversus
2. FR défavorable
3. EN unfavourable
4. DE ungünstig
5. RU неблarоприятный
6. HU kedvezőtlen
 

nefavorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + favorabil)

1. care este în dezavantajul cuiva; potrivnic; defavorabil.
 

advers, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adverse, lat. adversus)

1. situat în față; contrar, opus.
2. (bot.) pus, aflat față în față (antere, frunze).
3. (bot.) cu adaptare la împrejurări nefavorabile.
4. parte ~ă = adversar (într-un proces).
5. (fig.) potrivnic.
 

augur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. augur)

1. s. m. preot roman despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul și măruntaiele păsărilor.
2. s. n. prevestire făcută de un augur (I).
3. a fi de bun (sau de rău) ~ = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil).
 

cacogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cacogène)

1. (biol.) cu structură genetică nefavorabilă.
2. (despre o mutație) care atenuează deteriorarea unui caracter.
 

defavorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. défavorable)

1. în dezavantajul cuiva; nefavorabil.
 

dezavantajos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désavantageux)

1. care dezavantajează; nefavorabil, neprielnic.
 

diapauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diapause)

1. sistare sezonieră a funcțiilor vitale la insecte, pentru a supraviețui unor condiții nefavorabile de existență.