supraviețui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. survivre)

1. a scăpa cu viață dintr-o nenorocire; a rămâne în viață după moartea cuiva.
2. a continua să existe, să dăinuiască în memoria cuiva.

supraviețuitor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (supravieţui + -tor)

1. cel care supraviețuiește altuia.

aerobiont

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérobionte)

1. (biol.) organism care poate supraviețui și crește într-un mediu care conține oxigen; organism aerob, oxibiont.

alelopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allélopathie)

1. (biol.) interacțiune stabilită între plantele superioare prin intermediul diferiților produși metabolici.
2. (biol.) fenomen biologic prin care un organism produce una sau mai multe substanțe biochimice, care influențează germinarea, creșterea, supraviețuirea și reproducerea altor organisme.

diapauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diapause)

1. sistare sezonieră a funcțiilor vitale la insecte, pentru a supraviețui unor condiții nefavorabile de existență.

eremofite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. érémophytes)

1. plante xerofite care cresc în deșerturi sau plante care pot supraviețui în deșert; plante de deșert, deșerticole.

fiabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fiabilité, engl. fiability)

1. capacitate de funcționare a unui aparat, a unui sistem tehnic fără defecțiuni o perioadă îndelungată de timp.
2. ramură a științei care studiază măsurile generale ce trebuie avute în vedere la proiectarea, fabricarea și exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maximă eficiență în utilizarea lor.
3. (biol.) probabilitate de supraviețuire a unui organism, exprimată prin vitalitate, capacitate de adaptare la condițiile de mediu.

hibakusha

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hibakusha)

1. /hibacúș/ supraviețuitor al bombardamentelor atomice de la Hiroshima și Nahasaki.