vitalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vitalité, lat. vitalitas)

1. putere vitală, energie, vigoare a unui om sau a unui lucru.
2. aptitudine de a trăi, de a dura mult timp.

alegru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allègre)

1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).
2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.
3. (muzică) care dă naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).
4. (antonime) indolent, trist.

aton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atone)

1. (despre țesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic.
2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd.

atonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atonie, gr. atonia)

1. diminuare a elasticității țesuturilor; lipsă de vitalitate.
2. (fig.) inerție morală sau intelectuală.

atrofia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. atrophier)

1. refl. a suferi o atrofie; a-și pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera.

fiabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fiabilité, engl. fiability)

1. capacitate de funcționare a unui aparat, a unui sistem tehnic fără defecțiuni o perioadă îndelungată de timp.
2. ramură a științei care studiază măsurile generale ce trebuie avute în vedere la proiectarea, fabricarea și exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maximă eficiență în utilizarea lor.
3. (biol.) probabilitate de supraviețuire a unui organism, exprimată prin vitalitate, capacitate de adaptare la condițiile de mediu.

viril, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. viril, lat. virilis)

1. care aparține sexului masculin; specific bărbatului sau masculului; de bărbat, bărbătesc; (prin ext.) viguros, plin de vitalitate.
2. care prezintă calitățile stereotipe care sunt atribuite în mod tradițional bărbatului (activ, energic, curajos).
3. care are un comportament sexual, un instinct sexual dezvoltat normal.
4. (despre un bărbat) apt pentru dragoste fizică.
5. (antonime) efeminat, feminin, impotent.