robust; viguros

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT robustus
2. FR forte; robuste; vigureux
3. EN robust; vigurous
4. DE kräftig; robust; stämmig
5. RU мощный
6. HU erős, erőteljes

viguros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vigoureux)

1. plin de vigoare, puternic.

balzacianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast și viguros tablou al societății franceze sub Restaurație, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.
2. imitație a operei lui.

bernardin 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bernhardiner)

1. câine de talie mare, viguros și musculos, alb cu pete roșii, dresat special pentru salvarea drumeților rătăciți în munți; saint-bernard.

culturism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. culturisme)

1. ramură a culturii fizice care urmărește dezvoltarea unui corp sănătos, viguros și puternic, cu o musculatură armonioasă și bine proporționată, printr-un sistem complex de exerciții.

învigora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. invigorare)

1. a (se) face viguros; a (se) însănătoși.

pesante

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. pesante)

1. (muz.) apăsat, viguros, ferm și cu greutate.

placa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. plaquer)

1. a acoperi cu un strat de metal subțire un alt metal.
2. a furnirui (mobile) cu lemn scump.
3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect.
4. a apăsa cu forță pe un lucru; a insista.
5. (rugbi) a opri un adversar să pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile.
6. (muz.) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord.
7. (av.) a ateriza pe verticală.