Dictionar

eros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éros /1/, germ. Eros)

1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuală; motiv erotic în literatură.
2. ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido.
3. ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare.
 

abundent; copios; numeros

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT copiosus; copiose; abundans
2. FR copieux; abondant; nombreux
3. EN copious; abundant; plentiful
4. DE reichlich; zahlreich
5. RU обильный; многочисленый
6. HU bőséges; számos
 

comuneros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. comuneros)

1. pl. denumire a orașelor libere din Castilia, care s-au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520.
2. curent de stânga din revoluția spaniolă din 1820-1823, care reprezenta interesele burgheziei mici și mijlocii.
 

megaceros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mégacéros)

1. mamifer rumegător fosil din familia cerbului, cu coarne late, din epocile glaciare din cuaternar.
 

mult; numeros

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT multus
2. FR plusieurs; beaucoup
3. EN many; much
4. DE viel
5. RU мноrочисленный
6. HU sok; számos, nagyszámú
 

numeros

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT numerosus
2. FR nombreux
3. EN numerous
4. DE weitläufig; zahlreich
5. RU мноrочисенный ,
6. HU sok, számos, számtalan
 

suberos

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT suberosus
2. FR subéreux; liégeux
3. EN suberose; corky
4. DE korkig; korkartig; verkorkt
5. RU пробковый
6. HU parás
 

aerodentalgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerodentalgie)

1. sindrom dureros dentar, la mari înălțimi.
 

aerosoloterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérosolthérapie)

1. (med.) terapie care constă în administrarea de aerosoli pe căile respiratorii, în general pentru a administra medicamente care vor acționa local asupra căilor respiratorii, pentru a umidifica tractul respirator sau pentru a fluidifica secrețiile bronșice.
 

aerostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor.
 

aerostație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérostation)

1. ramură a aeronauticii care studiază construcția și zborul aerostatelor.
 

aerostier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérostier)

1. specialist care manevrează un aerostat.
 

albigenzi

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (după fr. albigeois)

1. adepți ai unei secte rigoriste și antiecleziastice din Franța în sec. XII-XIII, reprimată sângeros de papalitate.