OK
X
aerostat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérostat)
1.
balon
umplut
cu
un
gaz
mai
ușor
decât
aerul.
aerostatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aérostatique)
1.
adj.
referitor
la
aerostatică.
2.
s.
f.
ramură
a
mecanicii
fluidelor
care
studiază
echilibrul
gazelor,
precum
și
tehnica
construirii
și
dirijării
aerostatelor.
aerostație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérostation)
1.
ramură
a
aeronauticii
care
studiază
construcția
și
zborul
aerostatelor.
aerostatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aérostatique)
1.
adj.
referitor
la
aerostatică.
2.
s.
f.
ramură
a
mecanicii
fluidelor
care
studiază
echilibrul
gazelor,
precum
și
tehnica
construirii
și
dirijării
aerostatelor.
aerostație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérostation)
1.
ramură
a
aeronauticii
care
studiază
construcția
și
zborul
aerostatelor.
aerostier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérostier)
1.
specialist
care
manevrează
un
aerostat.
dirijabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dirigeable)
1.
adj.
care
poate
fi
dirijat.
2.
s.
n.
aerostat
motopropulsat,
care
poate
zbura
în
orice
direcție.
montgolfier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. montgolfière)
1.
aerostat
primitiv,
cu
aer
cald.
static, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. statique)
1.
adj.
referitor
la
echilibrul
forțelor,
la
statică.
2.
în
nemișcare,
lipsit
de
dinamism;
pasiv;
imuabil.
3.
s.
f.
ramură
a
mecanicii
care
se
ocupă
cu
studiul
echilibrului
corpurilor.
4.
~a
grafică
=
capitol
al
staticii
care
se
ocupă
cu
rezolvarea
problemelor
pe
cale
grafică;
~a
fluidelor
=
hidrostatică;
~a
gazelor
=
aerostatică;
~a
construcțiilor
=
disciplină
care
studiază
metodele
de
calcul
pentru
determinarea
eforturilor
și
a
deformațiilor
sistemelor
de
bare.