latent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT latens
2. FR latent; ralenti
3. EN latent; hidden
4. DE latent; verborgen; ruhig; heimlich
5. RU лaтентный; скрытый
6. HU rejtett, lappangó, nyugvó

latent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. latent, lat. latens)

1. care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând.
2. care nu se manifestă, care rămâne ascuns, dar care rămâne capabil să apară, să se manifeste la un moment dat.
3. (chimie, sintag.) căldură ~ă = cantitate de căldură care nu produce ridicarea temperaturii unui corp, ci schimbarea stării sale de agregare.
4. (rar) conspirativ.

latență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. latence)

1. starea sau caracterul a ceea ce este latent; faptul de a fi latent, ascuns.
2. decalajul de timp dintre un stimul și o reacție.
3. fenomen, sentiment latent.
4. întârziere în manifestarea unui lucru.
5. (bot.) starea unei plante ale cărei funcții vitale par să fie temporar suspendate.
6. (informatică) timpul necesar unui pachet de date pentru a călători de la sursă la destinație printr-o rețea.
7. (med., biol.) inactivitate aparentă.
8. (psihanaliză) perioadă de ~ = perioadă intermediară între prima copilărie și adolescență, în care se poate observa o pauză în evoluția sexualității.
9. (psihiatrie) perioada în care nu se manifestă un simptom traumatic.

latență

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT latentia
2. FR latence; période de latence; période d’incubation
3. EN latency; latent period
4. DE Latenz; latenter Zustand; Latenzzeit
5. RU лaтентность; лaтентный период
6. HU lappangás, lappangási idő, lappangási állapot, látens jelleg

LATER(O)-, -later

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. latér/o/-, -latère, cf. lat. latus, -eris „latură”)

1. „lateral, extern; latură”.

lateral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. latéral, lat. lateralis)

1. de pe o latură, de pe laturi, lăturalnic.
2. arie ~ă (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului în care se vorbește un dialect sau o limbă.
3. (fig.) secundar, îndepărtat, fără legătură directă cu ceva.
4. gândire ~ă = proces specific gândirii creatoare, urmărind obținerea a cât mai multor variante posibile ale fenomenului cercetat.
5. consoană ~ă (și s. f.) = consoană articulată cu vârful limbii pe palatul tare sau pe alveolele incisivilor superiori, lăsând aerul să se scurgă de o parte și de alta a limbii.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

acont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acconto)

1. parte dintr-o sumă datorată care se plătește cu anticipație.

acostament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. accotement)

1. fâșie laterală de-a lungul unei șosele.