Dictionar

efeminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. efféminé, lat. effeminatus)

1. cu caracter femeiesc; molatic.
 

efeminație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. effémination, lat. effeminatio)

1. acțiunea de a prelua treptat, voluntar sau nu, caracteristicile fizice sau morale ale unei persoane efeminate; efeminare.
2. (var.) (înv.) efeminațiune.
 

efeminător, -oare

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (efemina + -tor)

1. care efeminează.
 

efeminație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. effémination, lat. effeminatio)

1. acțiunea de a prelua treptat, voluntar sau nu, caracteristicile fizice sau morale ale unei persoane efeminate; efeminare.
2. (var.) (înv.) efeminațiune.
 

viril, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. viril, lat. virilis)

1. care aparține sexului masculin; specific bărbatului sau masculului; de bărbat, bărbătesc; (prin ext.) viguros, plin de vitalitate.
2. care prezintă calitățile stereotipe care sunt atribuite în mod tradițional bărbatului (activ, energic, curajos).
3. care are un comportament sexual, un instinct sexual dezvoltat normal.
4. (despre un bărbat) apt pentru dragoste fizică.
5. (antonime) efeminat, feminin, impotent.
 

muiercios

Parte de vorbire:  adj. masc. (reg.)  
Etimologie: (muiere + -cios)

1. (despre bărbați) care are preocupări sau atitudini caracteristice femeilor; efeminat.
 

Sardanapal

Parte de vorbire:  nume propriu  
Etimologie: (lat. Sardanapalus)

1. ultimul rege al Asiriei, înfățișat ca un rege desfrânat și efeminat, care a domnit din 669 până în 627 î.Hr.