Dictionar

anahoret, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. anachorète, lat. anachoreta)

1. religios care duce, retras în singurătate, o viață de sobrietate și contemplare; eremit, pustnic, sihastru; (antonim) cenobit.
2. (prin ext.) om care trăiește departe de societate, ducând o viață austeră și virtuoasă.
 

ascet, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascète)

1. cel care practică ascetismul; pustnic.
2. (fig.) om care își impune o viață austeră și retrasă.
 

eremit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. érémite, lat. eremita, gr. eremites)

1. cineva care trăiește singur din motive religioase; pustnic, sihastru; ermit.
2. (prin analogie) cineva care trăiește singur și se ferește de compania umană.
 

filocalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philocalie)

1. culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.