OK
X
surpriză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. surprise)
1.
faptul
de
a
lua
pe
cineva
prin
surprindere;
întâmplare
neașteptată,
neprevăzută.
2.
plăcere,
bucurie
neașteptată
făcută
cuiva;
cadou.
3.
mirare,
uimire.
impact
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. impact, lat. impactus)
1.
coliziune
a
două
sau
a
mai
multor
corpuri,
dintre
care
cel
puțin
unul
este
în
mișcare.
2.
ciocnire,
incidență.
3.
(fig.)
efect
de
șoc,
de
surpriză.
4.
influență,
efect.
5.
contact,
lovire.
6.
relație;
întâlnire,
incidență.
7.
prezență.
rumoare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rumeur, lat. rumor)
1.
zgomot
confuz
de
voci
care
se
aud
în
același
timp,
exprimând
nemulțumire,
surpriză
etc.
surprindere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (surprinde)
1.
faptul
de
a
surprinde
sau
de
a
fi
surprins.
2.
prin
~
=
pe
neașteptate.
3.
observare
a
unui
aspect
momentan.
4.
sentiment
de
uimire;
surpriză.
etonament
Parte de vorbire:
s.n. (înv.)
Etimologie: (fr. étonnement)
1.
surpriză
puternică
provocată
de
ceva
neașteptat
sau
extraordinar;
uimire.