Dictionar

întemeietor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (întemeia + -ător)

1. persoană care a întemeiat ceva; fondator, ctitor.
 

dinast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dynaste, gr. dynastes)

1. (ant.) șef de trib, suveran al unui stat mai mic.
2. feudal suzeran sau vasal.
3. întemeietor al unei dinastii.
 
 

ziditor, -oare

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.m. art.  
Etimologie: (zidi + -tor)

1. I. persoană care zidește, construiește; (prin ext.) întemeietor.
2. II. (în religia creștină) creatorul, cel care a creat lumea; Dumnezeu.