întemeietor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (întemeia + -ător)

1. persoană care a întemeiat ceva; fondator, ctitor.

dinast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dynaste, gr. dynastes)

1. (ant.) șef de trib, suveran al unui stat mai mic.
2. feudal suzeran sau vasal.
3. întemeietor al unei dinastii.

fondator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fondateur)

1. (cel) care fondează ceva.
2. I. care a participat la creație, la întemeierea a ceva; care constituie baza a ceva.
3. (despre o societate, un club etc.) membru ~ = unul dintre membrii care au contribuit la constituirea acesteia.
4. II. cel care a luat inițiativa de a crea, de a organiza (ceva); cel care a întemeiat, a pus bazele a ceva; întemeietor; ctitor.

ziditor, -oare

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.m. art.  
Etimologie: (zidi + -tor)

1. I. persoană care zidește, construiește; (prin ext.) întemeietor.
2. II. (în religia creștină) creatorul, cel care a creat lumea; Dumnezeu.