OK
X
graf (1)
Parte de vorbire:
s.m. (germanism învechit)
Etimologie: (germ. Graf)
1.
titlu
de
noblețe
din
Europa
Centrală
și
de
Est;
conte,
(Transilv.)
grof.
jupuit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. jupui)
1.
(despre
corp
ori
despre
părți
ale
corpului)
cu
pielea
luată;
belit.
2.
(despre
piele)
luat,
tras
de
pe
corp;
descuamat;
julit.
3.
(despre
arbori)
curățat
de
coajă;
cojit.
4.
(despre
lucruri)
deteriorat,
ros,
uzat.
5.
(despre
pereți,
tencuială)
coșcovit.
6.
(figurat;
despre
oameni)
jefuit.
7.
(regional;
despre
cai)
bătrân
și
slab.
8.
(Transilvania)
lovit.
9.
(var.)
jupit,
jupoiat,
jupoit,
jupuiat.
jupuit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (v. jupui)
1.
jupuire,
descuamare.
2.
(Transilvania)
lovire.
3.
jefuire.
4.
(var.)
jupit.
licăire
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (vb. licăi)
1.
(Transilv.)
hrănire
a
animalelor
făcând
un
zgomot
caracteristic;
lipăire,
(rar)
licăit.
2.
(prin
ext.)
hrănire
a
oamenilor
cu
poftă,
cu
lăcomie;
(sorbire
sau)
lingere
a
ultimelor
resturi
ale
unui
aliment,
făcând
un
zgomot
caracteristic;
(rar)
licăit.
3.
(reg.)
stricare
a
poftei
de
mâncare
prin
consumarea
unor
dulciuri;
(rar)
licăit.
4.
(reg.;
despre
frunze)
fâșâire.
năimi
Parte de vorbire:
vb. tr. (înv., pop.)
Etimologie: (din năiem „chirie”)
1.
(și
refl.)
a
(se)
angaja,
a
(se)
tocmi
pentru
o
muncă
plătită.
2.
a
închiria
(de
la
cineva
sau)
cuiva
bunuri
mobile
sau
imobile;
a
arenda.
3.
(Transilv.)
a
mitui.
4.
(var.)
(înv.
și
reg.)
a
nămi,
(înv.)
a
năiemi,
(reg.)
a
năcmi,
(reg.)
a
nimi.
tăbălușcă
Parte de vorbire:
s.f. (Transilv.)
Etimologie: (din
tăbălușă
, cu schimbare de sufix)
1.
(zool.)
diminutiv
al
lui
cățea;
cățea
(mică);
cățelușă,
(Transilv.)
tăbălușă.