OK
X
octroia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. octroyer)
1.
(jur.)
a
acorda
ca
pe
o
favoare,
a
conceda
o
favoare.
troian, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (lat. troianus)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Troia.
2.
adj.
referitor
la
Troia.
3.
calul
~
=
a)
cal
uriaș
de
lemn
construit
de
ahei
după
sfatul
lui
Ulise,
care,
introdus
în
Troia
cu
războinicii
ascunși
în
el,
a
pricinuit
căderea
cetății;
b)
mijloc
perfid
folosit
de
cineva
pentru
a
submina
situația
sau
acțiunile
cuiva.
troian, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (lat. troianus)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Troia.
2.
adj.
referitor
la
Troia.
3.
calul
~
=
a)
cal
uriaș
de
lemn
construit
de
ahei
după
sfatul
lui
Ulise,
care,
introdus
în
Troia
cu
războinicii
ascunși
în
el,
a
pricinuit
căderea
cetății;
b)
mijloc
perfid
folosit
de
cineva
pentru
a
submina
situația
sau
acțiunile
cuiva.