OK
X
admisibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. admissibilité)
1.
faptul
și
calitatea
de
a
fi
admisibil;
posibilitatea
de
a
fi
admis.
2.
(antonime)
inadmisibilitate,
neadmisibilitate.
inadmisibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. inadmissibilité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
nu
poate
fi
admis;
caracterul
a
ceea
ce
este
inadmisibil;
neadmisibilitate.
2.
(antonim)
admisibilitate.
admisibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admissible)
1.
care
poate
fi
admis;
acceptabil.
2.
califică
pe
cineva
care
a
fost
considerat
demn
de
admisibilitate
într-un
examen
sau
concurs.
3.
(antonime)
inadmisibil,
neadmisibil.
admisibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. admissibilité)
1.
faptul
și
calitatea
de
a
fi
admisibil;
posibilitatea
de
a
fi
admis.
2.
(antonime)
inadmisibilitate,
neadmisibilitate.
inadmisibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. inadmissibilité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
nu
poate
fi
admis;
caracterul
a
ceea
ce
este
inadmisibil;
neadmisibilitate.
2.
(antonim)
admisibilitate.