Dictionar

acroșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accrocher)

1. a agăța, a prinde din mers.
2. a intercepta mingea în aer, la fotbal.
 

atel

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. atèle)

1. maimuță agățătoare din America de Sud, cu membre și coadă foarte lungi.
 

bandulieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandoulière)

1. bandă de piele, de stofă, pusă de-a curmezișul pieptului, de care se agață sabia, pușca etc.
2. în ~ = de-a curmezișul pieptului.
 

campanelă

Parte de vorbire:  s.f. (italienism)  
Etimologie: (it. campanella)

1. diminutiv al lui clopot; clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna sau care se agață de gâtul unor animale; clopoțel.
 

carabinieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Karabinier /haken/)

1. cârlig echipat cu un arc de blocare, care se închide automat, servind ca sistem de atașare rapidă pentru suspendare, agățare; carabină.
 

convolvulus

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., lat. convolvulus)

1. (bot.) plantă erbacee perenă, cu tulpina târâtoare sau agățătoare, lungă și cu flori albe; volbură, rochița-rândunicii.
2. (bot.) denumirea științifică pentru volbură, din familia convolvulaceelor.