OK
X
amilaceu, -ee
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. amylacé)
1.
de
natura
amidonului;
care
conține
amidon.
amilază
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amylase)
1.
(biochimie)
enzimă
care
provoacă
hidroliza
amidonului
și
a
glucidelor;
diastază.
2.
~
salivară
=
enzimă
găsită
în
salivă
care
descompune
amidonul
în
maltoză
și
dextrină;
ptialină.
3.
~
pancreatică
=
enzimă
digestivă
secretată
de
glandele
pancreatice,
activă
în
sucul
pancreatic,
cu
funcția
principală
de
a
ajuta
la
digerarea
carbohidraților
din
alimentele
ingerate.
amilobacter
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amylobacter)
1.
bacterie
anaerobă
care
atacă
amidonul,
zahărul
și
celuloza,
producând
acidul
butiric.
amilodextrină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amylodextrine)
1.
polizaharid
obținut
prin
hidroliza
parțială
a
amidonului.
amilofagie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amylophagie)
1.
(med.)
aberație
alimentară
în
digestia
amidonului;
obicei
alimentar
cultural
care
duce
la
consumul
excesiv
de
amidon
în
timpul
sarcinii.
amilogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amylogenèse)
1.
proces
de
sinteză
a
amidonului.