Dictionar

anomalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anomalie, lat., gr. anomalia)

1. abatere de la normă, de la regulă; defect grav, meteahnă.
 

anomalie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT anomalia; abnormitas
2. FR anomalie; lusus; anamorphose
3. EN abnormity
4. DE Abnormität; Anomalie
5. RU aномaлия; ненормaльность; уродство
6. HU rendellenes, szabálytalan
 

deuteranomalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. deutéranomalie)

1. anomalie a vederii față de culoarea verde.
 

aberanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aberrance)

1. caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală; aberație.
2. (în limbajul uzual) aberație, anomalie.
 

abnormitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnormité, germ. Abnormität)

1. caracterul a ceea ce este abnorm.
2. depărtare sau deviere de la o regulă sau un standard fixat; anomalie; enormitate; lucru, fapt neobișnuit.
 

acondroplazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. achondroplasie)

1. (med.) anomalie congenitală a scheletului, prin oprirea creșterii oaselor membrelor; acondrodistrofie.
 

aglosostomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aglossostomia)

1. anomalie congenitală prin lipsa limbii și a deschizăturii orale.
 

albinism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. albinisme)

1. anomalie congenitală în depigmentarea pielii și părului sau a irisului.
2. absență a clorofilei în frunze.
 

ametrop, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amétrope)

1. I. (med.) care prezintă o anomalie a refracției oculare (ca în cazul miopiei sau hipermetropiei).
2. (med.) care suferă de una dintre afecțiunile oculare definite de ametropie (miopie, hipermetropie, astigmatism).
3. II. persoană care suferă de ametropie.