Dictionar

cadaveric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cadavérique)

1. care se referă la cadavru; care provine de la un cadavru.
2. cu aspect de cadavru.
3. (fiziologie) redoare ~ă = fenomenul de înțepenire progresivă a mușchilor care urmează imediat după moarte; rigor mortis.
 

cadavericol

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cadavericolus
2. FR sur la charogne
3. EN cadavericole
4. DE asbewohnend; auf aas lebend
5. RU рaстущий нa мертвечине; рaстущий нa пaдaли
6. HU hullán élő
 

cadaverină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadavérine)

1. amină care rezultă din descompunerea lizinei, în procesul de putrefacție cadaverică.
 

exsanguu, -uă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exsangue, lat. exsanguis)

1. (despre țesuturi) lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric.
 

necrofagie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nécrophagie)

1. însușire a organismelor necrofage.
2. tendință morbidă, la alienați, de a mânca carne cadaverică.
 

raflesie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rafflésie)

1. plantă exotică, parazită, lipsită de frunze și clorofilă, ale cărei petale, lungi de aproape o jumătate de metru, sunt acoperite cu pete roșii și albe și exală un miros cadaveric.
 

cadavericol

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cadavericolus
2. FR sur la charogne
3. EN cadavericole
4. DE asbewohnend; auf aas lebend
5. RU рaстущий нa мертвечине; рaстущий нa пaдaли
6. HU hullán élő
 

pământiu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pământ + -iu)

1. de culoarea pământului; cenușiu, întunecat.
2. (despre fața omului) cadaveric, palid, livid.