Dictionar

cicatriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cicatriser)

1. tr., refl. a (se) vindeca lăsând o cicatrice.
 

cicatrizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cicatrisant)

1. (medicament) care favo-rizează cicatrizarea.
 

cicatrizare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cicatrisatio
2. FR cicatrisation
3. EN cicatrisation
4. DE Vernarbung; Cikatrisation
5. RU цикaтризaция
6. HU hegszövetképződés, óvószövetképződés
 

calus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calus, lat. callum, îngropare)

1. țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os.
2. ~ vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi.
3. țesut vegetal de cicatrizare a organelor rănite.
 

cicatrizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cicatrisant)

1. (medicament) care favo-rizează cicatrizarea.
 

colapsoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collapsothérapie)

1. tratament al anumitor forme de tuberculoză prin turtirea unui plămân, pentru a grăbi cicatrizarea leziunilor, punându-l în repaus.
 

epitelizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. épithélisation)

1. acoperirea cu epiteliu a unei plăgi după cicatrizare.
 

histiocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. histiocyte)

1. (biol.) celulă macrofagă din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții.
 

incicatrizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incicatrisable)

1. care nu se poate cicatriza.