OK
X
coda 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. coda)
1.
secțiune
finală
a
unei
compoziții
muzicale,
codița
unei
note
muzicale;
cauda
(2).
2.
grup
de
note
muzicale
care
încheie
tema
unei
fugi.
peduncul
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (lat. pedunculus, fr. pédoncule)
1.
codiță
a
unei
flori
sau
a
unui
fruct;
piciorul
sporangelui
la
mușchi.
2.
(anat.)
pedicul.
3.
cordon
de
fibre
nervoase.
4.
~ul
meandrului
=
porțiune
îngustă
de
teren
care
leagă
lobul
meandrului
de
restul
șesului.
pețiol
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pétiole, lat. petiolus)
1.
codiță
a
frunzei.
pică 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pique)
1.
unul
dintre
semnele
de
pe
cărțile
de
joc,
în
formă
de
inimă
sau
de
frunză
cu
codiță,
colorată
în
negru.
violă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. viola)
1.
plantă
erbacee
cu
tulpina
ramificată
de
la
bază
și
cu
flori
mari
de
diferite
culori,
câte
una
pe
o
codiță;
violetă,
viorea,
toporaș.
codișoară
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (coadă + -ișoară)
1.
coadă
(mică);
codiță.