OK
X
colecționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. collectionner)
1.
a
aduna
obiecte
pentru
a
alcătui
o
colecție.
colecționar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. collectionneur)
1.
posesor
al
unei
colecții;
amator
de
colecții.
colecționare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (colecționa)
1.
acțiunea
de
a
colecționa.
2.
strângere
la
un
loc
a
unor
obiecte
de
același
fel;
colectare.
colecționat, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (colecționa)
1.
I.
(despre
obiecte)
care
este
sau
a
fost
adunat
într-un
loc
anume,
împreună
cu
alte
obiecte
de
același
fel.
2.
II.
acțiunea
de
a
colecționa;
colecționare.
aerofilatelie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérophilatélie)
1.
ramură
a
filateliei
care
se
ocupă
cu
colecționarea
și
studierea
mărcilor
poștale
destinate
aviației.
bibliofil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bibliophile)
1.
s.
m.
f.
iubitor,
colecționar
de
cărți
prețioase,
rare.
2.
adj.
(despre
cărți,
ediții)
rar
și
prețios;
realizat
în
condiții
grafice
deosebite.
biblioman, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bibliomane)
1.
colecționar
pasionat
de
cărți
(rare).
cartofilie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cartophilie)
1.
ramură
a
filateliei
care
se
ocupă
cu
colecționarea,
studierea
și
expunerea
cărților
poștale
ilustrate.
2.
activitatea
cartofilului,
ocupația
colecționarului
de
cărți
poștale.
copoclefilie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. copocléphilie)
1.
pasiunea
de
a
colecționa
chei,
lacăte,
broaște
și
diverse
alte
obiecte
ce
servesc
drept
încuietori.
discofilie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. discophilie)
1.
pasiunea
pentru
muzica
pe
discuri;
tendința
de
a
colecționa
discuri.