Dictionar

constricție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constriction, lat. constrictio)

1. strângere, strangulare, îngustare (printr-o presiune circulată).
2. mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic.
 

bronhoconstricție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchoconstriction)

1. contracție a bronhiilor și a bronhiolelor.
 

constricție; strangulare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT constrictio
2. FR étranglement; constriction
3. EN waist; constriction
4. DE Einschnürung
5. RU перетяжкa
6. HU összeszorított, összeszűkített; megfojtott
 

vasoconstricție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vaso-constriction)

1. micșorare a lumenului unui vas sangvin, provocată de constricția musculaturii vasculare.
 

africat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affriqué)

1. (consoană) care se pronunță prin închiderea și deschiderea treptată a organului fonator, urmate de o constricție a acestuia.
 

bronhoconstrictor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bronchoconstricteur)

1. (substanță) care produce bronhoconstricție.
 

constringent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constringent)

1. care produce constricție.
 

strangulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. strangulation, lat. strangulatio)

1. acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulare.
2. constricție violentă exercitată asupra gâtului de către mâini sau prin intermediul unei legături (frânghie, șiret etc.) și provocând în general moartea prin asfixiere; strangulare.
3. (prin analogie) senzație de strângere de gât cauzată de o emoție puternică, un sentiment exacerbat.
4. (în forma strangulațiune) ocluzie intestinală.
5. (var.) strangulațiune, (înv.) strângulațiune.
 

stricțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. striction, lat. strictio)

1. micșorare a dimensiunilor unui obiect; contracție.
2. constricție.
 

vasoconstrictor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. vaso-constricteur)

1. (medicament) care provoacă vasoconstricție; care contractă pereții vaselor sanguine.
2. (antonim) vasodilatator.