Dictionar

sangvin 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sanguin, lat. sanguineus)

1. referitor la sânge; prin care circulă sângele.
2. (despre oameni) cu o circulație a sângelui foarte activă; sangvinic.
3. temperament ~ = temperament vioi; impulsiv.
4. de culoarea sângelui.
 

SANGVIN-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. sanguin-, cf. lat. sanguis, -inis)

1. „sânge”.
 

sangvinar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sanguinaire, lat. sanguinarius)

1. crud, setos de sânge.
2. (fig.) sângeros.
 

sangvinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. sanguinisch)

1. prin care circulă sângele; sangvin.
2. (despre oameni) la care circulația sângelui este foarte activă; sangvin.
3. (înv.) care se manifestă prin expectorație cu sânge.
4. (înv.) care este înclinat spre cruzime și vărsare de sânge; sângeros.
5. temperament ~ = temperament viu, impulsiv, mobil.
6. (var.) sanguinic, (înv.) sancvinic.
 

sangvinitate

Parte de vorbire:  s.f. sg.  
Etimologie: (sangvin + -itate)

1. aspect sangvinolent al unui țesut prin care circulă sângele.
 

sangvinolent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sanguinolent, lat. sanguinolentus)

1. amestecat cu sânge, care conține sânge.
2. de culoarea sângelui.
 

adrenocrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adrénochrome)

1. produs de oxidare a adrenalinei, cu acțiune hemostatică și tonifiantă asupra pereților vaselor sangvine.
 

aeroembolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. aéroembolisme)

1. astuparea cu gaz a unui vas sangvin sau limfatic.
 

aglutinoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. agglutinoscope)

1. aparat pentru observarea aglutinării bacteriilor sau a unor componenți celulari, sub influența aglutininei din serul sangvin.
 

albuminemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminémie)

1. prezența albuminei în plasma sangvină.
 

albuminone

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminones)

1. partea de proteine din serul sangvin care nu se coagulează prin încălzire.
 

aldolazemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aldolasémie)

1. prezența aldolazei în serul sangvin.