OK
X
coafă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coiffe)
1.
pânză,
țesătură
ușoară
purtată
ordinioară
de
femei;
scufie
purtată
de
călugărițe.
2.
înveliș
destinat
a
proteja
unele
mecanisme
sau
ogiva
unor
proiectile.
mănăstire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (slav. monastyri)
1.
așezământ
religios
în
care
trăiesc,
după
anumite
reguli
ascetice,
călugări
sau
călugărițe.
2.
ansamblu
de
clădiri
(cu
biserica
în
centru)
constituind
un
astfel
de
așezământ.
3.
a
se
duce
sau
a
(se)
închide,
a
intra,
a
trimite,
a
băga
la
(o)
~
=
a
(se)
călugări.
4.
(argou)
a
se
face
~
=
a
se
produce
învălmășeală,
înghesuială;
a
începe
bătaia.
5.
(var.)
mânăstire,
(înv.)
monastire.