Dictionar

decolorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décolorant)

1. (substanță, agent fizic) care decolorează.
 

acidorezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acido-résistance)

1. rezistență a unor materiale, corpuri etc. la acțiunea agresivă a acizilor.
2. proprietate a unor bacterii colorate cu anilină de a rezista la acțiunea decolorantă a acizilor.
 

bentonit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bentonite)

1. rocă sedimentară argiloasă, din silicat de aluminiu hidratat, coloidal, folosit ca decolorant și dezodorizant.
 

clor 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlore)

1. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înțepător, sufocant, toxic, decolorant și dezinfectant.
 

clorometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlorométrie)

1. determinare a cantității de clor într-o soluție decolorantă.
 

oxigenat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oxygéné)

1. care conține oxigen.
2. apă ~ă = lichid incolor, dintr-o soluție de perhidrol cu apă, dexinfectant și decolorant.
3. (despre păr) decolorat cu apă oxigenată; (despre persoane) cu astfel de păr.
 

perhidrol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perhydrol)

1. apă oxigenată în soluție concentrată, ca dezinfectant, folosită în cosmetică și ca decolorant.