declanșor
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. déclencheur)
Etimologie: (fr. déclencheur)
1. dispozitiv folosit pentru a iniția o acțiune; piesă care declanșează funcționarea unui mecanism; declanșator.
2. (biol.) situație sau stimul care declanșează, într-un mod specific, derularea unui act instinctiv.