Dictionar

adorant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Adorant)

1. om care se roagă unei divinități, în arta cultă.
 

amficționie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)

1. uniune de triburi sau de orașe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinități, în Grecia antică, în vederea apărării intereselor comune și a judecării diferendelor ivite între ele.
 

aniconism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anicon/ic/ + -ism)

1. lipsa reprezentării figurate a unei divinități.
 

antropomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropomorphisme)

1. concepție care atribuie divinităților sau lucrurilor și fenomenelor naturii forme, însușiri și sentimente umane.
2. reprezentare a divinităților sub înfățișare omenească.
 

antropomorfist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. anthropomorphiste)

1. I. relativ sau legat de antropomorfism.
2. care atribuie divinității o formă și o natură umană.
3. II. adept al antropomorfismului.
4. persoană care învață antropomorfismul, care este înclinat să creadă în el.
 

antropomorfiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. anthropomorphiser)

1. a atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinități calități și trăsături umane.