hădărâugă

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. parte a fântânii nedefinită mai îndeaproape; (reg.) hădărag.

vârghină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (slavă veche върлина)

1. element de construcție din lemn (lung și gros) folosit la realizarea scheletului unor construcții (temporare ori rudimentare); bârnă, grindă.
2. (Maram.) cumpănă la fântână; (prin ext.) fântână cu cumpănă.
3. (Maram.) leasă pe care se pune cașul la scurs.
4. (Maram.) prăjină care leagă ciutura de cumpăna fântânii.
5. (Maram.) prăjină de care se atârnă cașul la stână.
6. (Transilv.) leaț transversal la gard.
7. (Transilv.) stinghie la unele obiecte de mobilier.
8. (Transilv.; Munt.) loc unde se unesc bârnele la colțurile casei; (pop.) cheotoare.
9. (Transilv.; Munt.) spațiu gol între bârnele sau scândurile unei construcții.
10. (reg) fiecare dintre cei doi drugi paraleli în care se fixează fusceii la scară; carâmb.
11. (reg.) cobiliță.
12. (reg.) găleată la fântână.
13. (reg.) penis.
14. (reg.) scorbură.
15. (var.) varghină, vărdină, vârdină, vârgină, virgină, vurghină.