OK
X
fagot
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. fagotto, germ. Fagott)
1.
instrument
de
suflat
din
lemn,
cu
registru
grav,
în
formă
de
tub
curbat,
cu
clape
și
ancie
dublă.
contrafagot
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. contrafagotto)
1.
fagot
de
mai
mari
dimensiuni
și
cu
sonoritate
mai
gravă
decât
fagotul.
fagoterapie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. phagothérapie)
1.
folosire
terapeutică
a
regimurilor
alimentare.
2.
tratament
al
unor
boli
microbiene
cu
ajutorul
bacteriofagilor
specifici.
fagotist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (it. fagottista, germ. Fagottist)
1.
persoană
care
cântă
la
fagot;
cântăreț
la
fagot.
fagotrof, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. phagotrophe)
1.
(despre
organisme)
care
se
hrănește
prin
fagocitoză;
fagotrofic.
subcontrafagot
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (sub- + contrafagot)
1.
fagot
cu
sunet
mai
grav
decât
al
contrafagotului.
bason
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. basson, it. bassone)
1.
fagot.
2.
mod
de
a
cânta
la
orgă.
bombardă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. bombardo)
1.
vechi
instrument
de
muzică
populară,
strămoș
al
fagotului.
2.
registru
de
orgă,
cu
mari
intensități.
contrafagot
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. contrafagotto)
1.
fagot
de
mai
mari
dimensiuni
și
cu
sonoritate
mai
gravă
decât
fagotul.
esofagotom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. oesophagotome)
1.
instrument
folosit
în
esofagotomie.
fagotist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (it. fagottista, germ. Fagottist)
1.
persoană
care
cântă
la
fagot;
cântăreț
la
fagot.
sordun
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Sordun)
1.
(muzică)
instrument
de
suflat
cu
ancie
dublă,
cu
12
orificii
și
două
clape,
asemănător
cu
fagotul.