Dictionar

fungi 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. fungi)

1. pl. ciuperci.
 
 

FUNGI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. fungus „ciupercă, burete”)

1. „ciuperci, fungi”.
 

FUNGI-, FUNGO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (germ. fungi-, fr. fongi-, engl. fungo-, cf. lat. fungus)

1. „ciuperci, fungi”.
 

fungibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fongible, lat. fungibilis)

1. (jur.; despre lucruri) care poate fi înlocuit, în cazul unei obligații, cu altul de aceeași natură.
 

fungic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT funginus
2. FR fongique
3. EN fungal; fungous
4. DE pilzlich
5. RU rрибной
6. HU gombaszerű
 

cromatogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromatogenèse)

1. producere a unor substanțe colorante de către bacterii și fungi, ca rezultat al activității metabolice.
 

dermatomicete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dermatomycètes)

1. ciuperci din grupul fungilor care parazitează pielea și anexele ei, producând dermatomicoze.
 

deuteromicete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. deutéromycètes)

1. grup eterogen de ciuperci cărora le lipsește sau nu li se cunoaște încă forma de fructificație; fungi imperfecți.
 

endolitofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endolithophytes)

1. plante (alge, fungi, briofite) care trăiesc în interiorul pietrelor.
 

FUNGI-, FUNGO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (germ. fungi-, fr. fongi-, engl. fungo-, cf. lat. fungus)

1. „ciuperci, fungi”.