OK
X
fungi 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. fungi)
1.
pl.
ciuperci.
fungi imperfecți; deuteromicete
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
Fungi
imperfecti;
Deuteromycetes
2.
FR
Champignons
imparfaits;
Deutéromycètes;
Adélomycètes
3.
EN
Imperfect
fungi;
Deuteromycetes
4.
DE
Deuteromycetes;
imperfekte
Pilze
5.
RU
несоверщенные
rрибы;
дейтеромицеты;
девтеромицеты
6.
HU
imperfekt
gombák,
nem
teljes
formájú
gombák,
konídiumos
gombák,
deuteromicéteszek
FUNGI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (lat. fungus „ciupercă, burete”)
1.
„ciuperci,
fungi”.
FUNGI-, FUNGO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (germ. fungi-, fr. fongi-, engl. fungo-, cf. lat. fungus)
1.
„ciuperci,
fungi”.
fungibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fongible, lat. fungibilis)
1.
(jur.;
despre
lucruri)
care
poate
fi
înlocuit,
în
cazul
unei
obligații,
cu
altul
de
aceeași
natură.
fungic
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
funginus
2.
FR
fongique
3.
EN
fungal;
fungous
4.
DE
pilzlich
5.
RU
rрибной
6.
HU
gombaszerű
cromatogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chromatogenèse)
1.
producere
a
unor
substanțe
colorante
de
către
bacterii
și
fungi,
ca
rezultat
al
activității
metabolice.
dermatomicete
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dermatomycètes)
1.
ciuperci
din
grupul
fungilor
care
parazitează
pielea
și
anexele
ei,
producând
dermatomicoze.
deuteromicete
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. deutéromycètes)
1.
grup
eterogen
de
ciuperci
cărora
le
lipsește
sau
nu
li
se
cunoaște
încă
forma
de
fructificație;
fungi
imperfecți.
endolitofite
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. endolithophytes)
1.
plante
(alge,
fungi,
briofite)
care
trăiesc
în
interiorul
pietrelor.
FUNGI-, FUNGO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (germ. fungi-, fr. fongi-, engl. fungo-, cf. lat. fungus)
1.
„ciuperci,
fungi”.
fungus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. fungus, fr. fongus)
1.
clasă
de
organisme
vegetale
inferioare
fără
clorofilă,
din
care
fac
parte
paraziții
micotici;
fungi2.
2.
denumire
dată
tumorilor
cu
aspect
de
ciuperci.