Dictionar

generalizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. generaliza)

1. căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general.
2. care s-a răspândit, care a devenit regula generală.
3. (matematică) se referă la o noțiune care a fost extinsă pentru a se aplica unui caz mai general.
4. (medicină) care afectează majoritatea organelor.
 

generalizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. généralisation)

1. acțiunea de a generaliza; rezultatul acestei acțiuni; generalizare.
2. (var.) (înv.) generalizațiune.
 

generalizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. généralisateur)

1. care generalizează sau permite generalizarea.
 

anasarcă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anasarque)

1. edem generalizat în tot corpul.
2. boală a plantelor datorată excesului de apă din țesuturi.
 

bacilemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bacillémie)

1. infecție generalizată datorită pătrunderii bacililor în sânge.
 

caniție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. canitie, lat. canities)

1. albirea generalizată sau parțială, congenitală sau dobândită, a sistemului pilos; încărunțire a părului.
 

carcinoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carcinose)

1. (med.) cancer generalizat, difuz; carcinomatoză.
 

deflagrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déflagration, lat. deflagratio)

1. ardere explozivă în care reacția de descompunere se propagă cu viteze mici.
2. explozie violentă.
3. conflict generalizat.
 

diaplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diaplégie)

1. (med.) paralizie totală, generalizată.