himeniu
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. hyménium, gr. hymenion)
Etimologie: (fr. hyménium, gr. hymenion)
1. (bot.) partea centrală a ciupercilor, din elemente producătoare de spori; himeneu, himen.
2. (micologie) strat membranos superficial care poartă organele de fructificație la ciuperci.
3. (bot.) stratul superficial fertil al fructificației, format din filamente ascogene, din asce și hife sterile (la ascomicete).