Dictionar

steril

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT sterilis
2. FR stérile; infertile
3. EN sterile; infertile
4. DE steril; keimfrei
5. RU стерильный
6. HU meddő; terméketlen; nem spóratermő
 

androsteril

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. androstérile)

1. I. (biol.) se referă la un individ sau descendență care nu produce gameți masculini sau care produce gameți masculini sterili.
2. II. (biol.) mascul steril.
 

steril, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. stérile, lat. sterilis)

1. adj. neroditor, neproductiv, sterp.
2. care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau semințe.
3. (fig.) care nu duce la nimic, fără folos.
4. care a fost sterilizat, dezinfectat.
5. s. n. partea nefolositoare dintr-un zăcământ sau dintr-un produs minier.
 

sterilet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. stérilet)

1. (contracepție) dispozitiv anticoncepțional plasat permanent în cavitatea uterină, cel mai adesea în formă de T, pentru a preveni fecundația și nidația; dispozitiv intrauterin.
 

sterilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. stérilité, lat. sterilitas)

1. însușirea, starea a ceea ce este steril; incapacitate de reproducere; nefertilitate, sterpitudine.
2. (fig.) incapacitate, neputință de a realiza ceva; (p. ext.) sărăcie (în idei etc.); platitudine.
 

sterilitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT sterilitas
2. FR stérilité
3. EN sterility
4. DE Sterilität; Unfruchtbarkeit; Keimfreiheit
5. RU стерильность; бесплодие
6. HU meddőség, magtalanság, csírátlanság
 

steriliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. stériliser)

1. a distruge microorganismele dintr-o substanță sau de pe un obiect.
2. a face inapt pentru procreare; a castra.
 

acefalochist

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acéphalocyste)

1. (med.) stadiul încă steril al chistului hidatic (chist hidatic fără scolex).
 

acvicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aquiculture)

1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conține toate elementele necesare vieții plantelor; cultură fără sol.
 

agenezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agénésie)

1. absență, nedezvoltare a glandelor genitale.
2. incapacitate de reproducere biologică, sterilitate.
3. dezvoltare embrionară insuficientă.
 

androsteril

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. androstérile)

1. I. (biol.) se referă la un individ sau descendență care nu produce gameți masculini sau care produce gameți masculini sterili.
2. II. (biol.) mascul steril.
 

antisteril, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + steril)

1. (factor) care previne, combate sterilitatea.
 

ariditate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aridité, lat. ariditas)

1. faptul de a fi arid; caracter arid, uscăciune extremă.
2. (fig.) caracterul dificil al unei sarcini abstracte.
3. (fig.) sterilitatea spiritului, incapacitate spirituală.
4. (antonime) fertilitate, umiditate.