Dictionar

arid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aride, lat. aridus)

1. (despre sol, regiuni) uscat; sterp, neproductiv.
2. (fig.) sărac în idei, în imagini; sec, monoton.
 

ariditate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aridité, lat. ariditas)

1. faptul de a fi arid; caracter arid, uscăciune extremă.
2. (fig.) caracterul dificil al unei sarcini abstracte.
3. (fig.) sterilitatea spiritului, incapacitate spirituală.
4. (antonime) fertilitate, umiditate.
 

ascarid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascaride, lat. ascarida)

1. vierme parazit în tubul digestiv al omului și al unor animale; limbric.
 

aldoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aldose)

1. (chimie) monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil caracteristică aldehidelor; oză cu funcție de aldehidă.
 

amidon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amidon)

1. polizaharidă naturală, substanță de rezervă în plante, sub formă de granule.
 

amilodextrină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylodextrine)

1. polizaharid obținut prin hidroliza parțială a amidonului.
 

arabinoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arabinose)

1. monozaharidă cu cinci atomi de carbon în moleculă.
 

areic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aréique)

1. (despre sol, regiuni) fără rețea hidrografică permanentă; lipsit de râuri, uscat, arid.
 

ariditate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aridité, lat. ariditas)

1. faptul de a fi arid; caracter arid, uscăciune extremă.
2. (fig.) caracterul dificil al unei sarcini abstracte.
3. (fig.) sterilitatea spiritului, incapacitate spirituală.
4. (antonime) fertilitate, umiditate.