Dictionar

sterilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. stérilité, lat. sterilitas)

1. însușirea, starea a ceea ce este steril; incapacitate de reproducere; nefertilitate, sterpitudine.
2. (fig.) incapacitate, neputință de a realiza ceva; (p. ext.) sărăcie (în idei etc.); platitudine.
 

sterilitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT sterilitas
2. FR stérilité
3. EN sterility
4. DE Sterilität; Unfruchtbarkeit; Keimfreiheit
5. RU стерильность; бесплодие
6. HU meddőség, magtalanság, csírátlanság
 

agenezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agénésie)

1. absență, nedezvoltare a glandelor genitale.
2. incapacitate de reproducere biologică, sterilitate.
3. dezvoltare embrionară insuficientă.
 

antisteril, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + steril)

1. (factor) care previne, combate sterilitatea.
 

ariditate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aridité, lat. ariditas)

1. faptul de a fi arid; caracter arid, uscăciune extremă.
2. (fig.) caracterul dificil al unei sarcini abstracte.
3. (fig.) sterilitatea spiritului, incapacitate spirituală.
4. (antonime) fertilitate, umiditate.
 

aspermatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspermatisme)

1. imposibilitate de producere și evacuare a lichidului seminal; sterilitate cauzată de lipsa seminței bărbătești.
 

autosteril, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autostérile)

1. care prezintă autosterilitate.
2. (bot.) califică plantele care nu se pot reproduce prin polen de la aceeași plantă; care are nevoie de o altă plantă, din aceeași specie, pentru fertilizare.
 

heteromorfie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétéromorphie)

1. heteromorfism.
2. sterilitate a florilor generată de existența deosebirilor de lungime între stil și stamine.