Dictionar

inaniție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inanition, lat. inanitio)

1. stare de epuizare a organismului cauzată de lipsa hranei.
2. (var.) (înv.) inanițiune.
 

acetonurie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétonurie)

1. (med.) prezența acetonei în urină, întâlnită în diabet, în stările de inaniție et cetera; cetonurie.
 

apocarteresis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (gr. apokarteresis)

1. acțiunea de a se lăsa omorât de foame; sinucidere prin inaniție.
 

autofagie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autophagie)

1. consumare a propriilor țesuturi de către un organism supus inaniției.