Dictionar

îngeraș

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (înger + -aș)

1. diminutiv al lui înger; înger (mic), îngerel.
2. epitet dat unui copil frumos; îngerel.
3. (var.) (reg.) ingeraș.
 

cherubin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. chérubin, lat. cherubin)

1. (în Biblie) înger de rang inferior; heruvim.
2. (în arta creștină) cap, bust de copil, cu două aripi.
3. (fig.) copilaș frumos, îngeraș.
 

cherubism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chérubisme)

1. boală rară prin displazia fibroasă a maxilarului inferior, care dă feței unui copil aspectul bucălat de îngeraș.
 

putto

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. putto)

1. (în sculptura și pictura italiană) motivul plastic al copilului Amor; amoraș.
2. denumire dată figurilor de îngerași care apar frecvent în compozițiile iconografice sau decorative din epoca Renașterii și apoi în baroc.
 

îngeraș

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (înger + -aș)

1. diminutiv al lui înger; înger (mic), îngerel.
2. epitet dat unui copil frumos; îngerel.
3. (var.) (reg.) ingeraș.