Dictionar

finger

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. finger)

1. rampă mobilă cu care se leagă burduful de avion în aeroport.
 

ingera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ingérer, lat. ingerere)

1. a îngurgita.
2. a se introduce, a se amesteca, a face presiuni.
 

ingerabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ingérable)

1. care poate fi ingerat.
 

îngeraș

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (înger + -aș)

1. diminutiv al lui înger; înger (mic), îngerel.
2. epitet dat unui copil frumos; îngerel.
3. (var.) (reg.) ingeraș.
 

îngerea

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (înger[el] + -ea)

1. plantă erbacee cu flori albe (Selinum carvifolia).
 

ingerință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ingérence)

1. intervenție, amestec nedorit în viața unei persoane, a unui stat.
 

adept, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adepte, lat. adeptus)

1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.
2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.
3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.
 

adogmatic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. adogmatique)

1. (adept) al adogmatismului.
2. I. referitor la adogmatism, la respingerea dogmelor.
3. se spune despre o persoană care refuză orice dogmă.
4. II. persoană care respinge orice doctrină, sistem sau principiu religios bazat pe dogmă.
5. (antonim) dogmatic.
 

alotriofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allotriophagie)

1. (med.) tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile; apetit pentru substanțe nealimentare.
 

amilază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
 

amortisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amortissement)

1. stingere treptată a unei datorii, a unei investiții.
 

anemolită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémolithe)

1. formație (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenților de aer din galeriile subterane.