Dictionar

mezoderm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mésoderme)

1. foiță embrionară între ectoderm și endoderm, din care se dezvoltă oasele și mușchii; mezoblast.
 

ectomezoderm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ectomesoderm)

1. mezoderm provenit din ectodermul primar.
 

mezodermoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mésodermose)

1. afecțiune a țesuturilor provenite din mezoderm.
 

celom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coelome)

1. cavitate în interiorul corpului animalelor cu mezoderm (spongieri, celenterate), în care se găsesc organele.
 

ectomezoderm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ectomesoderm)

1. mezoderm provenit din ectodermul primar.
 

metamer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. métamère)

1. adj. (chim.; despre corpuri) care prezintă metamerie.
2. s. n. segment primitiv al embrionului, provenind din mezoderm, care se scindează în fragmente regulate.
3. fiecare dintre segmentele din care este format corpul la viermi și la artropode.
 

metamerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métamérie)

1. diviziune primitivă a mezodermului în metameri.
2. izomerie a doi compuși chimici, care se deduc reciproc unul din altul printr-o transpoziție; metamerism.
 

mezoblast

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mésoblaste)

1. (biol.) strat celular din embrionul animalelor, care se află între stratul extern și cel intern; mezoderm.
2. (biol.) corpuscul din citoplasmă, constituentul principal al celulei, cu rol în reproducere și în transmiterea caracterelor.
 

mezodermoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mésodermose)

1. afecțiune a țesuturilor provenite din mezoderm.